...pentru povestitorii de anecdote
Nu se spune niciodata o anecdota pe care "tocmai ai auzit-o". Pentru ca tocmai pe aia "au auzit-o si altii".
Daca esti ferm decis sa o spui, spune-o la persoana intaia adica asa ca si cum ti s-ar fi intamplat tie. In felul asta iti iei auditorii prin surprindere si pana ce acestia sa se poata feri...le-ai si spus-o.
Nu spune anecdote lungi. Si mai ales nu uita chestiile esentiale, ca sa nu fii silit s-o iei de la inceput.
De aceea...
Nu spune anecdote pe care nu le stii bine. Ca sa le stii bine, spune-ti-le cu voce tare, cat de multe ori. Poti eventual de fiecare data sa si razi. Fa aceasta insa numai cand esti in baie, altfel dai motive de ingrijorare familiei.
Nu-ti nota anecdotele intr-un carnet - cum fac unele persoane vesele - notand doar poantele...pentru ca le gasesti gata tiparite...
Nu spune anecdote picante decat barbatilor - doamnele le stiu de mult pe toate.
Evita exclamatia: "Stati ca stiu si eu una cu - de ex. scafandri !
Faptul ca altul a spus o anecdota nu te indreptateste sa mai spui si tu una. Mai ales daca nu te pricepi.
De aceea...
Nu intreba niciodata: "O stiti pe aia cu - de ex. - scotianul care l-a adus pe fratele sau ?" - fiindca ai si spus poanta. Ori poanta se spune la sfarsit, nu la inceput.
Nu striga niciodata: "O stiu!" pentru ca sunt altii care poate vor s-o mai auda odata, cu toate ca o stiu si ei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu